Monumente
Anul construcţiei al bisericii este 1630.
Biserica din lemn închinată Naşterii Maicii Domnului este în Căieni, pe partea estică a satului. Este aşezată pe dealul cimitirului, într-o poziţie relativ izolată, cu privelişte peste sat.
Fiecare perete e construit doar cu cinci grinzi de stejar, dar secţionarea fiecărei jumătăţi de grindă este la aproape jumătate de metru. Grinzile sunt unite prin cuie de lemn, iar colţurile sunt legate printr-o tehnică veche. La început, planul bisericii a fost unul tradiţional: pronaosul dreptunghic şi naosul cu un altar poligonal. La începutul secolului al XIX-lea, biserica a fost modificată drastic. Tot peretele nordic al clădirii a fost mutat cu trei metri mai la nord, ceea ce a dus la forma actuală înclinată. Peretele nou a fost făcut din grinzi de brad şi, desigur, picturile murale din secolul al XVIII-lea au fost distruse. În acelaşi timp, portalul neobişnuit de mare a fost adăugat în faţa intrării, pe faţada sudică. Masiva uşă de intrare este impresionantă prin mărimea şi proporţiile sale. O cruce gravată pe pragul uşii este singura decoraţie. Un acoperiş cu un singur rând de streşini acoperă întreaga structură, dar atât altarul, cât şi portalul au acoperişurile lor uşor coborâte. Turla pare foarte scurtă, deşi la început era bine proporţionată. Întinderea mare a corpului bisericii sugera de asemenea că s-a înălţat vârful acoperişului, iar acum începe chiar sub mica turlă a bisericii. Proporţiile originale sunt vizibile pe părţile vestică şi sudică.
Podeaua originală a bisericii era făcută din lut, dar actuala podea este făcută din placaj din lemn pentru pronaos şi pentru cea mai mare parte din naos.
Altarul şi locul din faţa catapetesmei, folosite de preoţi sunt pavate cu lespezi din piatră. Acestea sunt uşor ridicate şi formează o platformă care delimitează acel spaţiu sacru de spaţiul laic din faţă. Deasupra platformei, două grinzi marchează aceeaşi separare.
Sunt doar două motive decorative şi se pot observa câţiva serafi pictaţi pe bolta altarului. Pe pereţi, pe registrul întâi, întruchipaţi în picioare Sfinţii Ierarhi ţinând în mâini cărţile, pe fondul arhitectural. Chiar deasupra ferestrei se află scena Coborârii de pe Cruce.
Catapeteasma a fost zugrăvită de faimosul pictor de biserici local, Alexandru Ponehalschi, în 1764, aşa cum erau originale toate picturile murale interioare. Perspectiva frontală asupra scenelor şi fundalul arhitectural simplu care sugerează volumul arată un stil care a fost adaptat suprafeţelor mici. Aproape că aminteşte de miniaturile făcute pentru manuscrisuri. Catapeteasma are două uşi imperioase sculptate frumos şi doar o uşă a diaconului. Este o formă de structură arhaică şi mai mică, dar se potriveşte bine în aceste bisericuţe.
Fundaţia bisericii este excepţională: planul triconc arată influenţa clară a Moldovei, unde acest tip e dominant. Într-un plan triconc sunt trei abside la capătul estic al bisericii, nu numai obişnuita absidă estică a altarului, ci şi naosul cu două abside laterale, la nord şi la sud.
